Articole și interviuri

Din nou corăbiile argintii au început să navigheze pe valurile de aur. „Frumoasă recoltă de orz — circa 2800 kg. la ha — obține în acest an unitatea noastră” — își dau cu părerea ing. agr. Alexandru Triculete, director și Cornel Pîrvănescu inginer șef la G.A.S. Portărești.

Gram cu gram se adună tonele

O experiență valoroasă la Complexul de creștere a taurinelor — Dăbuleni

Complexul de creștere a taurinelor Dăbuleni, așezat în cîmpia dunăreană la numai cîțiva km de sat, nu se impune prin clădiri impozante și nici nu ocupă suprafețe întinse de teren. Trecătorul neavizat poate trata acest obiectiv ca pe o construcție agrozootehnică obișnuită. Și totuși, celui care pătrunde dincolo de pavilionul utilitar, nu-i vine să creadă că aici, numai din luna aprilie a anului trecut, a început să funcționeze unul din cele mai moderne complexe de creștere și îngrășare a taurinelor, cu o capacitate de 3200 locuri. Șeful complexului, Ion Diaconu, a fost numit în această funcție chiar în perioada stagiaturii. Alexandru Triculete, directorul întreprinderii agricole de stat Dăbuleni, de care aparține complexul, ne explică: „Am preferat un specialist stagiar, dar localnic, legat de aceste meleaguri, decît unul cu o experiență mai îndelungată, din altă parte, care să stea poate cu gîndul la plecare”.

[Casetă:] ■ 114 tone carne livrată în... avanpremieră ■ Aproape un milion lei beneficii suplimentare ■ Primul lot de peste 400 tăurași îngrășați în preajma livrării

Raționamentul directorului s-a dovedit întemeiat. Rezultatele obținute în mai puțin de un an sînt cel mai concludent argument: bilanțul economic încheiat la sfîrșitul anului trecut consemnează un beneficiu suplimentar de aproape un milion lei.

Vițeii sînt aduși aici din alte unități agricole de stat, la vîrsta de numai 15 zile, la o greutate medie ce nu depășește 45 de kg. În timp de aproape 400 de zile — după ce au trecut prin două perioade distincte de furajare și întreținere — ei trebuie să ajungă la o greutate medie de 423 kg.

Vizitînd una din hale, unde se află vițeii din prima perioadă de îngrășare, stăm de vorbă cu îngrijitorul Oprea Iufu [?]. „În luna ianuarie — ne spune omul — am obținut o depășire a sporului

N. ȚUICU

(Continuare în pag. a IV-a)

Gram cu gram se adună tonele

(Urmare din pag. I)

de greutate cu 300 grame pe cap de vițel. La prima vedere s-ar părea că e puțin, dar gram cu gram se adună tonele”. Anul trecut, cînd complexul nu era populat cu tăurași, la întreaga capacitate, îngrijitorii au îngrășat în șoproanele de vară, care nu intraseră în fluxul tehnologic, un număr de bovine din alte unități ce nu aveau condiții și au livrat astfel, la fondul pieții, fără plan, animale care au însumat o greutate de 114 tone carne.

Acum, la Complexul de creștere a taurinelor de la Dăbuleni se pregătește livrarea primului lot de 400 tăurași. După ce au trecut prin cele două perioade distincte de furajare și întreținere, animalele sînt pe punctul de a atinge greutatea și calitatea stabilită prin planul de producție. Cu migală, cu pricepere, pasiune și perseverență, gram cu gram se adună tonele...

I.A.S. Robănești. Ing. A. Triculete, directorul întreprinderii și ing. șef Pantelimon Mateescu, de la Trustul I.A.S., verificînd zilele trecute adîncimea de încorporare a seminței de porumb la ferma nr. 6 a I.A.S.

Pînă la 12 octombrie, tovarășul Alexandru Triculete a fost directorul I.A.S. Robănești. De la acea dată nu mai este, fiind sancționat cu vot de blam și destituit din funcție, de către biroul Comitetului județean de partid pentru grave deficiențe în activitatea sa, pentru totală lipsă de răspundere, încălcarea flagrantă a indicațiilor Comandamentului județean pentru coordonarea lucrărilor agricole privind organizarea și desfășurarea însămînțărilor de toamnă.

Dar să dăm cuvîntul faptelor. Recurgînd la procedeul condamnabil al dezinformării, I.A.S. Robănești a raportat că a terminat la timp însămînțarea orzului pentru boabe pe întreaga suprafață de 400 ha, dar în realitate, chiar și în ziua de 11 octombrie se mai semănau încă 25 ha cu orz în perimetrul fermei nr. 3 Coșoveni. Din programul de 1 200 ha destinate grîului s-au semănat, pînă în prezent, numai 11 la sută, deși 1 000 ha planificate pentru producerea de sămînță trebuiau semănate încă de la 5 octombrie.

Un colectiv al Comitetului județean de partid, care a analizat cauzele ce au condus la această stare de lucruri condamnabilă, a scos la iveală slaba organizare a muncii în unitate și în ferme, mai ales în ceea ce privește utilizarea parcului de tractoare și mașini agricole, indisciplina în rîndul șefilor de ferme și mecanizatorilor, lipsa controlului exigent și permanent din partea directorului unității. Manifestînd o totală indiferență față de folosirea eficientă a bazei tehnico-materiale de care dispune unitatea, conducerea întreprinderii n-a urmărit realizarea încărcăturii optime pe tractor fizic și pe celelalte mașini agricole. Slaba preocupare a conducerii întreprinderii și șefilor de ferme pentru executarea lucrărilor de recoltare și pregătire a patului germinativ a determinat prelungirea nejustificată și profund dăunătoare a perioadei optime de însămînțări.

Sesizînd rămînerile în urmă la semănat, precum și o serie de lipsuri organizatorice, conducerea C.U.A.S.C. Robănești a analizat, împreună cu factorii de conducere ai I.A.S. Robănești, la data de 2 octombrie, starea de fapt și a stabilit măsuri concrete, pe bază de program de acțiune în vederea recuperării rămînerilor în urmă și încadrării în perioada optimă. Cu toate acestea, conducerea I.A.S. și în special directorul unității, Triculete Alexandru, nu au acționat conform celor stabilite, luîndu-și angajamente formale, fără acoperire.

Deficiențele în stilul și metodele de muncă ale tovarășului Triculete nu datează de ieri, de azi, ci de o perioadă mult mai îndelungată, de pe vremea cînd a îndeplinit aceeași funcție de răspundere și la alte unități agricole de stat din județ. Cu tot ajutorul dat de organele și organizațiile de partid, el nu a înțeles că este nevoie de un mai pronunțat spirit de răspundere și, subliniem, de răspundere conjugată cu angajare și competență. Considerîndu-se atotștiutor, bazîndu-se pe relații neprincipiale, Alexandru Triculete a început, încet-încet, dar sigur să se afunde în mocirla rutinei, să nu mai fie în stare să discearnă elementul esențial, cerințele noi, majore, exigențele sporite ce se pun în fața unui conducător de unitate agricolă de stat. Prin stilul său defectuos de muncă nu numai că nu a combătut, ci dimpotrivă, a făcut să se perpetueze atitudinea de indiferență, blazarea, superficialitatea, conformismul călduț. Este greu de crezut cum poți fi directorul unui I.A.S. și să nu fii receptiv la faptul că țara în care trăim oferă lumii întregi dimensiuni materiale și umane ale răspunderii, angajării și competenței ridicate la rangul de conduită civică națională.

S-ar putea invoca motivul că de cînd el se află în fruntea I.A.S. Robănești, unitatea respectivă a obținut anumite rezultate în comparație cu perioada anterioară. Aceste rezultate, însă, sînt departe de a fi considerate satisfăcătoare; ele nu oferă unităților cooperatiste din jur exemplul concludent pe care este chemată să-l probeze o întreprindere agricolă de stat atît prin nivelul producțiilor obținute, cît și prin aplicarea tehnologiilor celor mai avansate. A te prevala de aceste modeste rezultate — așa cum a încercat să facă tovarășul Triculete — înseamnă a te situa într-o nouă ipostază a lipsei de răspundere, de „retragere“ în spatele spiritului de angajare. Or, abdicările de la rigorile răspunderii și angajării sînt — și nu pot fi considerate altfel — decît asonanțe [sic, probabil „disonanțe“] în simfonia trudei noastre calitative. Tovarășul Triculete n-a înțeles nici în al doisprezecelea ceas — și din păcate nu este singurul cu o astfel de optică, în agricultura de stat a județului nostru — că aplicarea fermă a legilor țării constituie o obligație de la care nimeni nu are dreptul să se sustragă; el a ignorat faptul că legea progresului obligă obsedant la noi exigențe, la noi performanțe, imposibil de atins fără a înainta neabătut pe făgașul perfecționării profesionale.

Omul timpului nostru — și cu atît mai mult un conducător de unitate socialistă — își poate desăvîrși pregătirea de specialitate numai citind și informîndu-se sistematic din domeniul său și din alte domenii conexe, numai căpătînd deprinderea de a emite singur noi raționamente, noi idei, de a inova. În contextul acestor cerințe și exigențe este cazul să-i amintim tovarășului Triculete că nici la Dăbuleni și nici la Robănești n-a făcut dovada specialistului cu acele cunoștințe profesionale de prim rang prin a căror aplicare să fi revoluționat valorificarea superioară a nisipurilor și, respectiv, a smolnițelor, a tipurilor de soluri grele, argiloase, compacte, reci, care cer o agrotehnică specifică. Faptele arată că nici după ajutorul dat de cadre cu înalte munci [sic, probabil „funcții“] de răspundere de la nivel central, tovarășul Triculete nu s-a desprins din moleșală, comoditate și superficialitate și nu a promovat cu hotărîre noul, așa cum i s-a cerut, în repetate rînduri. Fostul director de la I.A.S. Robănești, și nu numai el, trebuie să înțeleagă, odată pentru totdeauna, că ori de cîte ori abordăm problemele spiritului de răspundere și de angajare, pe primul plan trebuie să situăm competența, capacitatea de a gîndi și a crea, de a dovedi prin fapte că sîntem profund devotați politicii partidului.

A. FRIGIOIU

Partea de pe pag. 1:

Mentalități și atitudini

De oameni care duc greul va fi nevoie mereu; nu și de cei care gîndesc eronat și au țeluri searbede!...

Cînd în toamna trecută în fruntea I.A.S. Robănești a fost numit ca director ing. Ion Dimian, vestea a făcut înconjurul județului. Unitatea respectivă avea destule probleme la acea dată — cea mai mare dintre toate fiind starea precară a sectorului zootehnic —, dar exista speranța că lucrurile vor începe repede să intre în făgașul normal, să se limpezească întrucîtva, prin experiența de fost director general al D.G.A.I.A. Dolj, prin neodihnă, prin zbaterea din zori pînă noaptea tîrziu a noului venit. Și, probabil, într-o zi, nădejdile investite s-ar fi împlinit, deși nu e lesne de înțeles de ce nu s-au împlinit pînă astăzi. Dar să facem o paranteză, moralmente obligatorie: Noul director a început cu ceea ce pusese la grea încercare pe predecesorii săi. Zootehnia a fost, așadar, pusă în centrul atenției, edificatoare fiind producția zilnică de lapte care a început să crească simțitor. La un efectiv de 2 575 de vaci, din care în lactație numai 1 272, producția zilnică a oscilat între 5—5,5 litri, iar livrările la fondul de stat au atins, pe primele 8 luni, aproape 12 mii hl. O investiție serioasă, prematur și din comoditate abandonată, ce viza modernizarea grajdurilor, a fost repusă în actualitate. S-au substituit ingenios soluțiile de alimentare cu apă a animalelor, a evacuării dejecțiilor etc. O pășune sărăcăcioasă, întinsă pe 81 de ha, a fost îmbunătățită din punctul de vedere

MIRCEA CANȚAR

(Continuare în pag. a III-a)

Partea de pe pag. 3:

De oameni care duc greul va fi nevoie mereu

(Urmare din pag. I)

al compoziției floristice, parcelată corespunzător pentru a permite un pășunat rațional. In fine, au fost amenajate tabere de vară, prevăzute cu șoproane, surse de alimentare cu apă, confecționate iesle pentru furajare suplimentară etc. Totul viza, evident, o redresare rapidă din punct de vedere economic a întreprinderii. Cum se spune, taurul fusese apucat de coarne. O centrală solară, amenajată în incinta unității, asigura apa caldă menajeră, în blocul muncitorilor permanenți, în sectorul de maternitate și la filtrul sanitar. Curajul părea că o să revină tuturor. Certitudinea că pierderile din zootehnic vor fi, într-o zi, lichidate, se înfiripa. Starea de vegetație a culturilor din cîmp dădea și ea oarecari temeiuri. Să închidem acum paranteza și să vedem cum aveau să se deruleze apoi faptele.

Cînd ing. Ion Dimian a fost numit director al I.A.S. Robănești, postul de inginer șef era ocupat de ing. Petre Popa, un specialist despre care nu se spun lucruri deosebite. Noul director l-a preferat în postul de prim colaborator al său, din motive afective, pe Alexandru Triculete, una și aceeași persoană cu precedentul director al unității, înlăturat din funcție ca necorespunzător, autor al unor greșeli tehnologice nepermise, dar și al unor fapte ce trădau lipsă de răspundere, de puritate morală și, pe deasupra, o superficialitate și o oboseală nocive, reprobabile. In noile circumstanțe ivite, Petre Popa a fost numit șef de fermă la Bojoiu, iar fosta șefă de fermă de aici, ing. Ioana Albu, a fost „împinsă" către... C.A.P. Popînzălești. Aceste permutări de cadre, mai mult sau mai puțin justificate, au creat un val de animozități, un climat de tensiune greu de atenuat pe fondul căruia relațiile de colaborare profesională au avut de suferit.

Despre Alexandru Triculete se poate spune orice, numai că ar fi fost unul dintre specialiștii chibzuiți, cutezători sau că ar fi fost „atins" de o dăruire lucidă și pasionată, nu. Prin fetișizare, aplombul, tupeul său ajunseseră să substituie calitățile reale de ordin profesional și etic. Deși avea în spate numeroase campanii agricole și era hîrșit în meserie, se legitima ușor, așa cum spuneam, ca un superficial. Astfel, în toamna precedentă, organizatorul de partid, Ilie Mitran, l-a surprins în punctul „Pîrșani" însămînțînd în jurul datei de 7 octombrie cele 400 ha de orz planificate pe care le raportase... realizate. Altădată, o încurcătură cu niște sorg produs la ferma Coșoveni, livrată apoi contracost unui cetățean particular cu numele Zamfir, din comuna Leu, îi evidențiaseră obișnuințe incompatibile cu funcția pe care o ocupa. Părea inimos, dar sfida și nu ținea seama de nimeni. Pentru nerespectarea Legii fondului funciar, inginerul șef al C.U.A.S.C. Robănești, Ion Năstășel, fusese nevoit să-i aplice o amendă de 10 mii lei și să-i impute valoarea producției nerealizate, în perimetrul de teren neredat circuitului agricol. Părea încrezător în sine, prea convins de valabilitatea experienței sale empirice și devenise purtător al unui mod de gîndire perimat: „Ne descurcăm noi și așa!". Și, totuși, de ce-i acorda ing. Ion Dimian un necenzurat credit profesional primului său colaborator, este greu de înțeles. Tocmai această slăbiciune avea să-i joace directorului I.A.S. Robănești o mare festă. Și iată cum: pe data de 31 august a.c., o radiogramă, sosită din partea Trustului I.A.S. Dolj, anunța sistarea recoltării porumbului, în orice alte scopuri, pe suprafețele însămînțate în cultură dublă, care promit oarecare producție. Radiograma respectivă a fost citită de însuși directorul I.A.S. Robănești și poartă, în acest sens, drept mărturie, semnătura sa. Pe data de 6 septembrie a.c. sosește o altă radiogramă din partea C.U.A.S.C. Robănești, cu același conținut. Pe data de 1 septembrie, însă, ing. Alexandru Triculete este surprins de către tovarășul Ilie Mitran, organizatorul de partid, însoțit de doi specialiști ai consiliului unic agroindustrial, supraveghind recoltarea unei suprafețe cu porumb cu știuleți care intra sub interdicția amintită. Suprafața respectivă se găsea în punctul „Gară", aparținea fermei nr. 5, condusă de ing. Nicolae Olaru, și evaluarea făcută sugera o producție de cel puțin 2 mii kg la ha. Inginerului șef al unității i se atrage atenția să sisteze recoltatul, dar el răspunde insolent: „Port răspunderea pentru ceea ce fac!". In ziua următoare este surprins făcînd același lucru. Să menționăm că suprafața respectivă era însămînțată după rapiță și nu după orz-boabe, cum a încercat apoi Ion Dimian să justifice. Probabil (acestea ar fi circumstanțele atenuante în favoarea directorului) că Triculete n-a informat pe Ion Dimian despre cele petrecute în punctul „Gară", dar întîmplarea a făcut ca șeful fermei respective abia atunci să se fi întors din concediul de odihnă și să-și manifeste nedumerirea. Ce a urmat? Un control al organelor de partid și de stat a surprins tocmai pe făptaș, în persoana lui Alex. Triculete la recoltatul porumbului respectiv, aflat în faza de lapte-ceară. Prin gestul necugetat al inginerului-șef, se recoltaseră 5,59 hectare din suprafața de 22 hectare din punctul respectiv.

Lipsa de orice răspundere a inginerului șef este indiscutabilă, dar nu poate fi scuzată nici încrederea oarbă, absența oricărui control din partea directorului Ion Dimian. Tocmai de aceea s-a impus luarea unor măsuri severe, disciplinare — destituirea celor doi factori de conducere din funcțiile de director și respectiv inginer șef.