Lubenița dată în parte
≈100 ha în primul an
Pe terenul rămas după defrișarea salcâmilor nu se putea face porumb. Cioatele și rădăcinile rămâneau în pământ, iar vântul lua nisipul. Directorul a propus ca pământul să fie dat oamenilor din sat care voiau să cultive lubeniță. Ei făceau toate lucrările, inclusiv scosul cioatelor, iar recolta se împărțea: jumătate lor, jumătate unității.
Oamenii câștigau, iar unitatea folosea un teren altfel imposibil de cultivat. Din primul an a existat și un plan de export: 500 de tone de lubeniță pentru Cehoslovacia. După vreo trei ani, spune el, pe acel teren s-a putut pune porumb, pe 1 500–1 600 ha. De la mijlocul anilor ’70, lubenița s-a cultivat la Dăbuleni pe scară mare, iar azi „lubenița de Dăbuleni” e cunoscută în toată țara.
Și am rezolvat problema cu lubenițele pe suprafață mare.
Digi 24 Craiova, 2017 · 04:14
Surse: interviu Digi 24, 2017 (03:11–04:44) · TVR Craiova, 2022 (19:13–20:47)