Despre școală · 02

Pan M. Vizirescu (1903-2000)

Poet, eseist și profesor, născut în Braneț. Școala îi poartă numele din 2016. Mai jos, biografia lui întreagă, cu tot ce s-a întâmplat între 1940 și 1995.

Un raft de cărți, din pătrățele.

Copilăria și studiile

Pantelimon M. Vizirescu s-a născut pe 16 august 1903, în Braneț, într-o familie de țărani: Marin și Maria Vizirescu (născută Pietreanu). Fratele lui, Sm. M. Vizirescu, a fost și el scriitor.

A început școala primară în Braneț și a terminat-o la Slatina. A urmat liceul militar D. A. Sturdza din Craiova, liceul Radu Greceanu din Slatina și Colegiul Național Carol I din Craiova, pe care l-a absolvit în 1925. A studiat Litere și Filosofie la Universitatea din București (1925-1929) și și-a luat doctoratul în 1938, cu C. Rădulescu-Motru, cu o teză despre poezia națională și religioasă.

Profesor și publicist

Între 1930 și 1937 a predat la liceul militar „Ștefan cel Mare” și la alte licee din Cernăuți, apoi, până în 1939, la Liceul Carol I din București. A debutat în 1922 în Universul literar, sub pseudonimul „Dela Bârsa”, și a scris la Gândirea, Universul, Curentul, Revista Fundațiilor Regale, Familia și la alte reviste, între care și Sfarmă-piatră și Porunca vremii, publicații de extremă dreaptă, antisemite.

1940-1944

Din 1940 a lucrat în Ministerul Propagandei, mai întâi ca redactor, apoi ca director de cabinet, până în 1944, sub regimul Antonescu. În aceeași perioadă a fost director adjunct al jurnalului radio al Societății Române de Radiodifuziune.

Procesul din 1945 și anii în ascundere

În 1945 a fost unul dintre cei 14 ziariști judecați în „lotul ziariștilor” și condamnat la muncă silnică pe viață pentru „crimă de contribuție la dezastrul țării”. Nu a executat pedeapsa: a trăit ascuns până în 1967.

1995

Pe 8 mai 1995, Curtea Supremă de Justiție a anulat zece dintre condamnările din procesul ziariștilor, inclusiv pe a lui. A murit pe 27 ianuarie 2000, la Slatina.

Opera

  • Eseu: Poezia noastră religioasă (1943), Coloane care cresc necontenit (1999)
  • Poezie: Poeme (1982), Sunet peste culmi (1985), Călătorie de taină (1988), Mi se oprise timpul (1995), Prins de lumină și har (1995) și volume postume (2002-2003)
  • Teatru: Liga oamenilor cinstiți (1997)

Biblioteca din Braneț poartă și ea numele „Pan M. Vizirescu”.

Placă albă de marmură pe un zid: Aici a trăit și a creat în ultima parte a vieții scriitorul Pan M. Vizirescu, 1903-2000
Placa de pe strada Pitar Moș din București, unde a locuit în ultimii ani. Foto: Britchi Mirela, Wikimedia Commons, CC BY-SA 3.0.

Surse

  • Wikipedia în limba română și în limba engleză, articolul „Pan M. Vizirescu”.
  • D. Sârghie, „Pan Vizirescu – Tragic destiny saved through creation”, Universitatea din Craiova, 2022.

Nu există un portret liber de drepturi; dacă școala are o fotografie cu acordul familiei, o putem adăuga.