Numele școlii

Pan M. Vizirescu (1903–2000)

Poet, eseist și jurnalist, născut în Braneț. Școala îi poartă numele din 2016; biblioteca din sat se numește tot „Pan M. Vizirescu”.

De confirmat de școală

Biografia de mai jos este scrisă după surse publice și include și anii 1940–1944. Vă rugăm să confirmați cum dorește școala să-și prezinte patronul (text, portret, Ziua școlii).

1903–1929Copilăria și școala

Pantelimon M. Vizirescu s-a născut la 16 august 1903, în Braneț. Părinții lui, Marin și Maria (născută Pietreanu), erau agricultori; fratele său, Sm. M. Vizirescu, a fost și el scriitor.

A început școala primară în Braneț și a terminat-o la Slatina. A urmat liceul militar „D. A. Sturdza” din Craiova, apoi liceul „Radu Greceanu” din Slatina și Colegiul Național „Carol I” din Craiova, pe care l-a absolvit în 1925. A studiat Litere și Filosofie la Universitatea din București (1925–1929), unde și-a susținut în 1938 doctoratul, cu o teză despre poezia națională, coordonată de Constantin Rădulescu-Motru.

1922–1940Profesor și publicist

A debutat în 1922, în Universul literar, cu schița „Sfârșit duios”, semnată cu pseudonimul Dela Bârsa. A scris la Gândirea, Universul, Curentul, Revista Fundațiilor Regale, Familia și la alte reviste.

Între 1930 și 1937 a predat la liceul militar „Ștefan cel Mare” și la alte licee din Cernăuți, apoi, până în 1939, la Liceul „Carol I” din București. Din 1939 a condus Curierul Serviciului Social, publicația Serviciului Social înființat de Dimitrie Gusti, iar în 1940 revista Muncitorul român, a Ministerului Muncii.

1940–1944În Ministerul Propagandei

În 1940 a devenit redactor în secția de presă a Ministerului Propagandei, iar în același an director de cabinet al ministerului, funcție pe care a avut-o până în 1944, în timpul regimului Antonescu. A fost și director adjunct al radiojurnalului Societății Române de Radiodifuziune până la 23 august 1944.

A colaborat la Sfarmă-piatră și Porunca vremii, publicații de extremă dreaptă, cu conținut antisemit.

1945–1967Condamnarea și anii în ascunzătoare

În 1945, după instaurarea guvernului Petru Groza, a fost judecat în „procesul ziariștilor”, alături de alți 13 jurnaliști, pentru „crimă de contribuție la dezastrul țării”, și condamnat la muncă silnică pe viață. Nu a fost arestat: a trăit ascuns până în 1967.

1995Anularea sentinței

La 8 mai 1995, Curtea Supremă de Justiție a anulat zece dintre sentințele pronunțate în procesul din 1945, între care și pe a sa. Era singurul dintre cei zece prezent la proces.

Decizia din 1995 privește condamnarea din 1945. Ea nu schimbă faptul că, între 1940 și 1944, Pan M. Vizirescu a fost director de cabinet în Ministerul Propagandei și a scris în publicații antisemite.

1943–2003Opera

Prima carte, Poezia noastră religioasă, a apărut în 1943. Volumele de poezie au apărut după 1980; ultimele, postum. A murit la 27 ianuarie 2000, la Slatina.

  • Poezia noastră religioasă, 1943
  • Poeme, 1982
  • Sunet peste culmi, 1985
  • Călătorie de taină, 1988
  • Mi se oprise timpul, 1995
  • Prins de lumină și har, 1995
  • Liga oamenilor cinstiți (teatru), 1997
  • Coloane care cresc necontenit (eseuri), 1999
  • Tărâmul însingurării mele, 2002
  • Orizonturi lirice, 2003
  • Armonii, 2003
Placă albă pe un zid: Aici a trăit și a creat în ultima parte a vieții scriitorul Pan M. Vizirescu, 1903–2000
Placa de pe strada Pitar Moș din București. Foto: Britchi Mirela, CC BY-SA 3.0, Wikimedia Commons.

Surse

  • Pan M. Vizirescu, Wikipedia în limba română
  • Pan M. Vizirescu, Wikipedia în limba engleză
  • D. Sârghie, „Pan Vizirescu – Tragic destiny saved through creation”, Communication, Interculturality, Literature, 2022
  • I. V. Călugăru, studiu despre Pan M. Vizirescu, 2021