De confirmat de școală
Biografia de mai jos este scrisă după surse publice și include și anii 1940–1944. Vă rugăm să confirmați cum dorește școala să-și prezinte patronul (text, portret, Ziua școlii).
1903–1929Copilăria și școala
Pantelimon M. Vizirescu s-a născut la 16 august 1903, în Braneț. Părinții lui, Marin și Maria (născută Pietreanu), erau agricultori; fratele său, Sm. M. Vizirescu, a fost și el scriitor.
A început școala primară în Braneț și a terminat-o la Slatina. A urmat liceul militar „D. A. Sturdza” din Craiova, apoi liceul „Radu Greceanu” din Slatina și Colegiul Național „Carol I” din Craiova, pe care l-a absolvit în 1925. A studiat Litere și Filosofie la Universitatea din București (1925–1929), unde și-a susținut în 1938 doctoratul, cu o teză despre poezia națională, coordonată de Constantin Rădulescu-Motru.
1922–1940Profesor și publicist
A debutat în 1922, în Universul literar, cu schița „Sfârșit duios”, semnată cu pseudonimul Dela Bârsa. A scris la Gândirea, Universul, Curentul, Revista Fundațiilor Regale, Familia și la alte reviste.
Între 1930 și 1937 a predat la liceul militar „Ștefan cel Mare” și la alte licee din Cernăuți, apoi, până în 1939, la Liceul „Carol I” din București. Din 1939 a condus Curierul Serviciului Social, publicația Serviciului Social înființat de Dimitrie Gusti, iar în 1940 revista Muncitorul român, a Ministerului Muncii.
1940–1944În Ministerul Propagandei
În 1940 a devenit redactor în secția de presă a Ministerului Propagandei, iar în același an director de cabinet al ministerului, funcție pe care a avut-o până în 1944, în timpul regimului Antonescu. A fost și director adjunct al radiojurnalului Societății Române de Radiodifuziune până la 23 august 1944.
A colaborat la Sfarmă-piatră și Porunca vremii, publicații de extremă dreaptă, cu conținut antisemit.
1945–1967Condamnarea și anii în ascunzătoare
În 1945, după instaurarea guvernului Petru Groza, a fost judecat în „procesul ziariștilor”, alături de alți 13 jurnaliști, pentru „crimă de contribuție la dezastrul țării”, și condamnat la muncă silnică pe viață. Nu a fost arestat: a trăit ascuns până în 1967.
1995Anularea sentinței
La 8 mai 1995, Curtea Supremă de Justiție a anulat zece dintre sentințele pronunțate în procesul din 1945, între care și pe a sa. Era singurul dintre cei zece prezent la proces.
Decizia din 1995 privește condamnarea din 1945. Ea nu schimbă faptul că, între 1940 și 1944, Pan M. Vizirescu a fost director de cabinet în Ministerul Propagandei și a scris în publicații antisemite.
1943–2003Opera
Prima carte, Poezia noastră religioasă, a apărut în 1943. Volumele de poezie au apărut după 1980; ultimele, postum. A murit la 27 ianuarie 2000, la Slatina.
- Poezia noastră religioasă, 1943
- Poeme, 1982
- Sunet peste culmi, 1985
- Călătorie de taină, 1988
- Mi se oprise timpul, 1995
- Prins de lumină și har, 1995
- Liga oamenilor cinstiți (teatru), 1997
- Coloane care cresc necontenit (eseuri), 1999
- Tărâmul însingurării mele, 2002
- Orizonturi lirice, 2003
- Armonii, 2003
Surse
- Pan M. Vizirescu, Wikipedia în limba română
- Pan M. Vizirescu, Wikipedia în limba engleză
- D. Sârghie, „Pan Vizirescu – Tragic destiny saved through creation”, Communication, Interculturality, Literature, 2022
- I. V. Călugăru, studiu despre Pan M. Vizirescu, 2021