Capitolul I · Numele școlii
Pan M. Vizirescu
Poet, eseist și profesor, născut în Braneț la 16 august 1903. Școala îi poartă numele din 2016. Mai jos, viața lui după sursele publice, inclusiv anii controversați.
Textul de pe această pagină este scris pe baza enciclopediilor și a lucrărilor publicate despre scriitor. Conducerea școlii trebuie să confirme cum dorește să-și prezinte patronul și să adauge, dacă există, documente despre alegerea numelui și despre Ziua școlii.
Copilăria și studiile
Pantelimon M. Vizirescu s-a născut la Braneț, în familia agricultorilor Marin și Maria Vizirescu (născută Pietreanu). Fratele lui, Sm. M. Vizirescu, a fost tot scriitor.
A început școala primară în satul natal și a terminat-o la Slatina. A urmat Liceul Militar „D. A. Sturdza” din Craiova, Liceul „Radu Greceanu” din Slatina și Colegiul Național „Carol I” din Craiova, pe care l-a absolvit în 1925.
Universitatea
Între 1925 și 1929 a studiat Litere și Filosofie la Universitatea din București. În 1938 și-a susținut doctoratul, cu profesorul Constantin Rădulescu-Motru, cu o teză despre poezia națională și religioasă.
A debutat în 1922 în „Universul literar”, cu schița „Sfârșit duios”, semnată cu pseudonimul „Dela Bârsa”.
Profesor și publicist
Între 1930 și 1937 a predat la liceul militar „Ștefan cel Mare” și la alte licee din Cernăuți, apoi, până în 1939, la Liceul „Carol I” din București. A condus „Curierul Serviciului Social” (1939) și revista „Muncitorul român” (1940).
A scris în „Gândirea”, „Universul”, „Curentul”, „Revista Fundațiilor Regale”, „Familia” și în alte publicații, între care și ziarele de extremă dreaptă și antisemite „Sfarmă-piatră” și „Porunca vremii”.
1940–1944
În timpul regimului Antonescu a fost director de cabinet în Ministerul Propagandei și director adjunct al radiojurnalului Societății Române de Radiodifuziune.
Condamnarea și anii în ascuns
În 1945, în „procesul ziariștilor”, în care au fost judecați 14 jurnaliști, a fost condamnat la muncă silnică pe viață pentru „contribuție la dezastrul țării”. Nu a executat pedeapsa: a trăit ascuns până în 1967.
Opera
Prima carte, „Poezia noastră religioasă”, a apărut în 1943. Volumele de poezie au apărut târziu: „Poeme” (1982), „Sunet peste culmi” (1985), „Călătorie de taină” (1988), „Mi se oprise timpul” și „Prins de lumină și har” (1995), iar după moarte „Tărâmul însingurării mele” (2002), „Orizonturi lirice” și „Armonii” (2003). A mai publicat eseuri, „Coloane care cresc necontenit” (1999), și teatru, „Liga oamenilor cinstiți” (1997).
Anularea sentinței
La 8 mai 1995, Curtea Supremă de Justiție a anulat zece dintre condamnările din acel proces, între care și pe a lui. Vizirescu a fost singurul dintre ei prezent la judecată.
Ultimii ani
A murit la Slatina, la 27 ianuarie 2000. Biblioteca din Braneț îi poartă și ea numele.
Surse
- Wikipedia, „Pan M. Vizirescu”, edițiile în limba română și engleză (CC BY-SA).
- D. Sârghie, „Pan Vizirescu – Tragic destiny saved through creation”, Communication, Interculturality, Literature, Universitatea din Craiova, 2022.
- I. V. Călugăru, studiu despre Pan M. Vizirescu, 2021.