(Studio)
Un afiș are două secunde: cât trece cineva pe lângă el. Căutăm imaginea care ajunge în timpul ăsta, o desenăm până nu mai are nimic în plus și o pregătim pentru tipar.
Fiecare afiș de mai jos e arătat cu fișierele lui: afișul, schița, macheta, filmele de culoare și foaia lipită pe perete.
Un semn de întrebare care se termină cu un craniu.
Afiș pentru „Hamlet”. Toată lumea știe replica „A fi sau a nu fi”, așa că afișul nu o mai scrie: o desenează.
Întrebarea din monolog e chiar imaginea. În locul punctului de sub semnul întrebării stă craniul lui Yorick.
Trei culori pe fond negru: crem pentru semn, roșu doar pentru titlu. Literele sunt desenate, nu culese.
Un ochi care are în loc de iris o bobină de film.
Afiș pentru un festival de scurtmetraj. Trebuia să spună „cinema” fără o singură fotografie.
Ochiul privește și bobina se rotește: cele două lucruri pe care le face un spectator într-o sală.
Fond galben, ochiul în negru, bobina în crem peste negru. Genele sunt tăiate scurt, ca la un desen de copil.
O picătură pe jumătate plină, sub un robinet lăsat deschis.
Afiș pentru o campanie despre apa irosită. Un mesaj simplu: închide robinetul.
Picătura e desenată ca un pahar: o vezi plină pe jumătate și înțelegi că restul s-a pierdut.
O singură culoare de imagine, albastru, pe hârtie crem. Textul mic e negru, ca o notă.
O carte deschisă ale cărei pagini bat ca niște aripi.
Afiș pentru un târg de carte. Fără autori pe afiș, fără titluri: cartea în sine.
Paginile răsfoite se ridică în evantai și cartea devine pasăre. Rândurile de text rămân pe pagini.
Fond roșu, paginile în crem, rândurile și cotorul în negru. Patru treceri.
De la cuvânt la perete
Cum se face un afiș
- 01Cuvântul
Începem de la un singur cuvânt: ce anunță afișul. Pentru campania asta, cuvântul a fost APĂ. Pe o pagină desenăm zeci de variante mici de așezare.
- 02Schița
Varianta aleasă se redesenează în creion la scară. Aici se hotărăsc imaginea, locul literelor și cât spațiu gol rămâne.
- 03Macheta
Formele se decupează din hârtie colorată. Așa vedem culorile una lângă alta înainte de orice fișier.
- 04Tiparul
La serigrafie, fiecare culoare are sita ei și se trage separat: întâi fondul, apoi albastrul, apoi negrul.
- 05Peretele
Afișul se lipește cu pastă de făină sau amidon și apă. Până prin anii '70, lipitorii de afișe și-o fierbeau singuri.
O gură închisă cu fermoar.
Afiș pentru un spectacol fără cuvinte. Publicul trebuia să știe dinainte că nimeni nu vorbește pe scenă.
Buzele sunt roșii și mari; fermoarul e închis până la colț, iar trăgătoarea atârnă ca o promisiune.
Două culori pe hârtie albă: roșu pentru buze, negru pentru fermoar și literă.
O trompetă îndreptată spre cer; luna e nota care iese din ea.
Afiș pentru un concert de jazz în aer liber, seara.
Pâlnia trompetei intră în lună. Concertul e afară și noaptea, deci luna e și decor, și sunet.
Fond bleumarin, trompeta neagră, luna galbenă tăiată de marginea foii.
Un acrobat în mâini, pe o minge cu dungi.
Afiș de circ. Afișele de circ poloneze din anii '60 au arătat că ajunge o singură figură, dacă e bine aleasă.
Echilibrul e tot spectacolul: o minge mare, un om mic, și literele CIRC ținute de picioarele lui.
Roșu pentru minge și costum, negru pentru acrobat, pe hârtie crem.
Plămâni care sunt copaci.
Afiș pentru o campanie despre copacii din oraș și aerul pe care îl respirăm.
Bronhiile se ramifică exact ca niște crengi; coroanele verzi sunt lobii plămânilor.
Fond gri-albastru, coroanele verzi, ramurile negre. Ramurile sunt generate, fiecare altfel.
